Blog.....

Blog.....
Hello....!!!Bine ai venit pe blogul meu. Mda.. sa nu credetzi ca o sa incep sa compun cine stie ce ...Incerc doar sa-mi consum energia... Si cum nu puteam sa fiu singura din lume care n-are blog..Uite ca mi-am facut si eo...Haha:D Hope you like it !daca nu problema voastra..Si cu asta am spus tot .PA!!!!!

luni, 4 iulie 2011

Culori de vara


Intr-un final am reusit sa imi pun la punct garderoba pentru vara. Mi-am propus sa port cu incredete toate culorile pe care le gasesc ... sa nu imi fie teama ca pantalonii albi s-ar putea sa ma implineasca cu un kilogram-doua. Sa nu imi pese ca fusta rosie este prea scurta pentru felul in care m-am obisnuit sa ma imbrac in ultima perioada, sa incerc mereu combinatii noi ... sa nu plec in graba niciodata fara sa imi pun accesorii potrivite.
Vreau ca vara aceasta sa fiu cameleonica. Sa exprim sentimentele intr-un mod natural, simplu si placut. Imi doresc sa redescopar naturaletea care ma defineste sufleteste.
Mi-am propus ca vara aceasta sa fie speciala. Sa imi amintesc cu drag de ea, sa zambesc gandindu-ma ca s-au scurs trei ani de liceu, timp in care am cunoscut oameni minunati cu care am pastrat o legatura ani de-a randul si pe care vreau sa cred ca o sa o pastram si in viitor.
Inceputul pe care il astept cu sufletul la gura cu siguranta o sa ma surprinda si pe mine, caci stiu doar ca "vreau", insa ce anume "o sa am" nu stiu inca.
Numai cuvinte de bine astazi.
Nu am planuri de weekend, dar din clipa in clipa astept sa primesc propuneri ... pana atunci ma cufund in lectura. Trebuie cineva sa faca si acest lucru...
Timpul zboara, sentimentele ma apasa si dorul striga jumatatea sufletului.

:) :( :)



Titlul reprezinta starea de spirit pe care am avut-o astazi. M-am trezit cu o dispozitie minunata, ceva destul de greu de descris in cuvinte ... era o minune pentru mine, caci nu mai simtisem de foarte mult timp ceva similar - era ca si cum un inger mi-a vegheat somnul si a avut grija sa imi elimine toate gandurile negative din minte.
Calmitatea din suflet era deosebit de placuta.
Mi-am aruncat privirea asupra telefonului si am oftat adanc, mi-am dat seama ca nu a fost un vis, ci un adevar care imi facea pielea sa se furnice de teama.
Mi-am facut de lucru, pentru a nu mai baga de seama gandurile ce vroiau sa ma sperie si mai tare.
Detalii ce vor ramane personale.
Recunosc, intelegeam situatia, dar in acelasi timp ma simteam neindreptatita - doua sentimente se bateau acum in sufletul meu. Am continuat sa "trebaluiesc" doar pentru a nu lasa lacrimile sa imi inunde chipul, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni si nici nu puteam sa ma ascund intr-un loc unde privirile celorlalti nu m-ar fi gasit.
In situatii de genul acesta imi place sa fiu lasata in pace, sa ma musc de buza si sa imi vad de viata mea, singura, fara sa fiu ajutata de oameni binevoitori care reusesc sa indrepte lumina in colturi intunecate si pline de praf;

Raza de lumina a venit atunci cand ma resemnasem cu gandul.
Nu stiam cum sa ma bucur de vestea pe care am primit-o. Am incercat sa fac tot ceea ce imi propusesem de dimineata, insa impactul nu a mai fost atat de impunator, timpul a zburat mai repede si m-a surprins nepregatita, dar fericita.
Imbratisari calde, sarutari fierbinti si cuvinte dulci. Am simtit ca sunt fericita si iubita.

Mi-am incarcat bateriile sufletului intr-o secunda, dar as fi vrut sa mai profit de aceste momente.

Ador sa fiu imbratisata si sa simt cum inima vibreaza de emotie.
Tremurul mainii mele in cautarea jumatatii ma face sa simt intr-o alta maniera iubirea pe care o simt....

Tu cu ce te mai imbraci?

Am deschis larg usa dulapului cu haine si am inceput sa privesc indelung inauntru. Priveam ca si cum lucrurile de acolo nu erau ale mele ... adevarul este ca sunt cateva pe care nu le-am imbracat niciodata, motivul? Poate pentru ca nu am gasit ocazia potrivita sau cel mai probabil m-am cam indoit de felul in care imi vin hainele pe mine.
Astazi am luat decizia sa ma schimb putin, ma simteam vesela si vroiam intr-un fel sau altul sa exprim asta din toate punctele de vedere. Cum as fi putut sa o fac mai bine, daca nu imbracata in ceva in care ma simt comod si bine?
Cand eram mica nu puneam pret pe felul in care ma imbracam, insa trecerea anilor m-a invatat ca desi omul face haina ... sunt momente in care haina spune multe despre persoana care le poarta si ii confera si o stare aparte.
Nu cred ca sunt singura persoana care atunci cand e urat afara are tendinta sa arunce un tricou si sa ia o pereche de blugi inchisa la culoare si gata "balciul" - in schimb atunci cand este frumos, stau sa combin culori, modele, texturi si zorzoane.

Etichete



In viata ni se pun anumite etichete de care nu putem sa scapam oricat de mult ne-am dori acest lucru.
Chiar daca incercam sa demonstram ca nu suntem sau nu am fost niciodata in X fel, degeaba ... daca oamenii ne-au catalogat asa, nu mai avem nici o sansa de scapare. In astfel de situatii ma simt neputincioasa si am o senzatie de cadere in gol.
Ma gandesc ca poate exista o mica portita spre schimbarea parerilor, insa este mult de munca si rezultatul nu se stie daca o sa fie cel dorit sau din contra, o sa starneasca multe reactii adverse din partea oamenilor care aveau o cu totul alta parere ... pe principiul "impaci unul se supara 5".
Suntem etichetati precum borcanele cu dulceata...