I just need you here!!!!!!!!

E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…
Cred ca trebuie sa ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.
Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit ininte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.
Atat…"

Ce sa mai...:*:*:):D

Am pofta sa vorbesc despre amintiri, sa ma gandesc la momente frumoase si sa imi doresc mereu ca ziua ce vine sa fie macar la fel de buna ca aminitirile din sufletul meu.
Imi doresc sa prograsez, sa nu privesc in trecut cu regret, ci sa invat din fiecare greseala ... sa lupt cu mine atunci cand ma simt invinsa de stari negative si sa nu uit niciodata ca undeva cineva tine la mine necontenit.
Chiar daca am o varsta destul de adolescentina, trebuie sa recunosc ca nu am invatat sa imi port singura de grija ... mereu mi-a placut sa fiu dadacita si rasfatata. Poate ca uneori trebuie sa iau fraiele in maini si sa incep cu pasi marunti sa fiu independenta.
Cand ma gandesc cat de aeriana sunt cand vine vorba de orientarea in spatiu ... imi vine sa ma ascund ca un strut si sa nu mai ies din casa. Imi este teama de directia in care ma indrept, de statia la care urmeaza sa cobor, de metroul pe care trebuie sa il schimb sau de "iesirea" potrivita pe care trebuie sa o gasesc.
Pentru multi oameni, ceea ce spun eu sunt banalitati... lucruri pe care ei le realizeaza cu usurinta, poate chiar si cu ochii inchisi, insa pentru mine este un adevarat calvar;
Mi-am propus sa incerc experimentul sa ajung in locul X, la ora Y fara sa mearga cineva cu mine...desi mi-ar fi placut sa fie cineva alaturi de mine si sa ma lase pe mine sa aleg drumul ... doar sa nu ma simt singura intr-un loc strain.

Mereu mi-a fost teama de singuratate, nu am invatat sa ma lupt cu ea ... insa treptat poate o sa ajung sa fac o schimbare : fie ma integrez intr-o multime, fie imi accept soarta si ma imprietenesc cu umbra mea.

Duminica

Pic-pic ... ploaia bate usor la fereastra, i-am deschis usor geamul, vreau sa las muzicalitatea sa patrunda in dormitor, sa citesc acompaniata de aceasta muzica lina.
Un frig ciudat se asterne in camera, dar parca nu as vrea sa ma ridic, sa opresc totul asa repede.
Trag un colt de plapuma peste mine, arunc cartea sub perna si privesc ingandurata colturile camerei ... e o liniste care ma face sa pic pe ganduri.
Asta-i toamna colorata, proaspata si aducatoare la realitate pe care o gasim in povesti.

I feel so...

Ma simt transparenta. Intreaga zi am simtit o stare de singuratate.
Poate ca mi-am facut multe iluzii care au fost sfaramate intr-o singura clipa si acesta este motivul pentru care mi-a aparut acest discomfort;
As face ceva, insa nu stiu ce ... nu este nimeni disponibil sa iesim la o gura de aer. Nu am chef de singuratarea pe care mi-o ofera mersul pe bicicleta.
Nu vreau sa ascult muzica, nu vreau sa privesc un monitor gol, nu vreau sa trag de oameni sa vorbim ... nu vreau azi.
Varianta care mi-a ramas este cartea pe care o citesc, insa vederea ma supara in ultimele zile... cuvintele fug de mine si nu stiu cum sa le prind.

Ascult:
Voodoo Band-reach for the sky

Holograf-Nam iubit pe nimeni..!!!!!!!

O particica mica....

Inca de ieri mi-am propus ca ziua ce urmeaza trebuie sa aduca schimbari. Mi-am facut planuri in minte si astazi am inceput sa le astern pe hartia imaginara a vietii mele.
Am inceput cu schimbarile pentru partea spirituala, adica miscarea de sanatate care imi doresc sa ma faca sa ma simt mai bine. Am nevoie de exercitii si antrenament ... nu stiu daca o sa imi placa sau o sa fac totul doar pentru ca imi doresc schimbarea aceasta.
Am facut planul de lupta pentru fiecare seara. Fie ca vreau sau nu , cineva o sa imi dea un sut in partea dorsala si o sa ma indrume spre drumul bun.

O alta schimbare pe care mi-o doresc este cea despre care am mai vorbit, sa devin puternica. Sa renunt la plansul copilaresc ... cel putin de fata cu ceilalti; Vreau sa le arat ca sunt puternica si ...
Chiar daca nu sunt, ei trebuie sa stie ca sunt puternica. Ma sperie gandul ca mila ii aduce langa mine. Sunt un copil firav la suflet si cu lacrimile mereu pregatite sa inunde chipul, insa nu fac rau nimanui ... tot ce fac este pentru a ma calma. Nu vreau sa renesc pe nimeni;

Ma tot gandesc la o schimbare de look, insa nu as face-o pentru mine. Nu stiu, inca e pe lista de lucruri pe care trebuie sa le analizez bine. Poate doar niste bucle ma vor face sa imi treaca ideea usor din minte.

Revin la ideea de : " Cel putin o carte citita pe saptamana!"

Trebuie sa imi fac curat in dulapul cu haine si sa ma indur sa renunt la o parte din ele. Gata, nu mai e loc nici sa arunc un ac printre ele.

"Si mai vreau draga Mos Craciun sa-mi aduci cadoul cel bun ... acel cadou mult visat, pe care mult l-am mai asteptat." - Atat e tot ce pot sa spun astazi.

O sa fie bine!...

Sunt bine. Am depasit ziua de ieri cu fruntea sus. Nu stiu de cati pitici am avut nevoie sa ma inveseleasca, insa rezultatul nu a intarziat sa apara.
Mi-am propus sa devin "copil cuminte" - am impresia ca in ultima perioada o cam luasem pe aratura si deviasem de la planul de atac pentru viitor.
Vreau sa fac iar fiecare zi sa fie speciala si sa adorm cu gandul ca ziua ce urmeaza are un scop pentru mine ... sa am un program pe care sa il respect.
Mi-a lipsit viata organizata.
Am trecut cu privirea peste multe lucruri din cauza indiferentei si a timpului fugar.

Stiu ca pot sa imi fac ordine in ganduri, suflet si in locuinta de la Etajul 5

Vine Toamna bine-mi pare ... in gradina am o floare.
In casa am o umbrela rosie ce asteapta sa o plimb dupa mine prin parcuri targovistene si locuri frumoase din orasul meu . Hainutele tomnatice bat la usa in fiecare dimineata. Vantul bate si curata sentimentele negativiste din calea mea.

Sunt bine, zambesc, iubesc, gandesc si planuiesc.

Noi si restul lumii....

Privesc incaperea plina de oameni, stau la masa ce mi-a fost repartizata si ma simt de parca nimeni nu m-ar vedea - nu spun ca este un lucru rau. Ma bucur enorm ca iti simteam caldura mainii ce statea stransa intr-a mea ... cel putin asta ma facea sa ma simt alaturi de cineva intr-o lume ce parea agitata si conectata la curent electric.

Parca suntem doar noi ... si restul lumii face parte din alt decor.
O lectie de viata mi-a fost data sa o invat inainte sa fie cazul, insa niciodata nu strica sa previi in loc sa repari o gafa ;

Iubirea ce pluteste in aer este doar a noastra. Suntem ca doi indragostiti ce acum si-au jurat iubire vesnica si se bucura de fiecare mangaiere si sarutare pe care o primeste.
Ma indragostesc de tine ori de cate ori imi zambesti si imi spui cuvinte dulci ... si cand spun dulci nu ma refer la "miere", "prajiturele" sau alte lucruri de acest gen ... ci la tandreturi copilaresti.
Ador sa ma cuibaresc la pieptul tau si sa iti simt bataile inimii. Stiu ca sentimentele sunt pentru mine asa cum si inima mea bate doar pentru iubirea noastra si pentru clipele in care ne revedem cu drag si dor.
"Iubite, iubite'as o eternitate de acum inainte".