Lumina se ascunde nebuna in suflete si incearca sa pastreze miros de vara; parca noi n-am sti ca mai e doar o luna de vacanta! Populatia se misca in valuri: stanga-dreapta, orizontal-vertical; toti se grabesc sa prinda timpul din urma, sa-l tina bine si-apoi sa-l piarda prin buzunare pentru a nu fugi timid. Deodata miscarea inceteaza; gesturile au fost incetinite de o voce putin pitigaiata care a reusit, intr-adevar, sa opreasca secundele: "Uite ce fata frumoasa e baiatul ala! Plete, cercei si... haine negre! Ptiu! Piei, drace! Pe vremea mea!... Nu se mai aude continuarea, pentru ca "pletosul" isi continua nestingherit drumul. Nici n-a bagat de seama; e obisnuit... De fapt, toata lumea e obisnuita. Si cu "pletosii", si cu privirile ironice, si cu remarcile jignitoare. Ce se poate face? Dupa cateva zile, un "barbar" mi-a aratat ca lumea nu e atat de civilizata pe cat pare... E imbracat in negru si are plete; langa el sta un alt "barbar". Asculta, incuviinteaza, completeaza. "Simt" rock de mai bine de opt ani, si a devenit un hobby. Vor sa-mi spuna tot ceea ce reprezinta ritmurile pe care le iubesc; cuvintele alearga fara pauza. Muzica "lor" e stiinta; e filozofico-macabra si poate fi ascultata oricand, indiferent de dispozitie. Numai ca, pentru a o intelege, trebuie sa te informezi; trebuie sa ai o cultura generala bogata, nu sa-ti pierzi timpul in fata blocului planuind luni intregi un banchet de cateva ore; cei care neaga asta sunt doar teribilisti... Pentru "baietii de cartier" are cel mai adanc dispret; e o chestie de onoare. Viata nu e viata daca te multumesti cu banii pe care ti-i da babacu' sau cu cei pe care-i scoti din buzunarele celor care nu sunt atenti; a fura inseamna dezonoare. Cat despre hip-hop... oricine poate sa-l cante. Rock-ul e o arta, nu muzica de doi lei. Gasesti in el tot ceea ce-ti trebuie: de la protest la filosofie, si chiar ocultism. Nu se compara... Soarele musca a sete; e mai rau ca-n sauna! Se uita la mine si-mi ghiceste gandul; negru pe vremea asta?! E obisnuit. Fiecare se-mbraca dupa cum il taie capul; e dreptul lui! Continua, fara sa dea prea mare importanta razei de soare care-l sacaie. E pacifist, si singurii cu care se cearta sunt cei care nu-l lasa in pace. "Trupe ca Protest, Cronos, Anarhia, God, C.A.S.H. nu indeamna nici spre satanism, nici spre droguri, nici spre sinucidere", imi zice. "Partea orchestrala e grozava, iar versurile au ceva deosebit: fie ca sunt in latina, fie ca sunt poezii scrise de Minulescu, totul arata ca s-a muncit la ele". E impotriva drogurilor si a tutunului, si crede ca reactiile starnite de rock sunt rezultatul ignorantei. Cand vorbeste, se simte tristetea unui om care stie multe si a suferit destul. E realist... "Nu vrem decat sa fim lasati in pace de catre cei care nu ne inteleg. Avem dreptul sa fim cum vrem, atat timp cat nu-i deranjam pe ceilalti, nu?" Nu pot sa nu-i dau deptate. Privirile curioase scotocesc peste tot si prejudecatile nu dispar peste noapte... Tanti Aglaia o sa scuipe mereu in san cand o sa-i vada, soarele o sa fie la fel de puternic, rock-ul o sa fie intotdeauna o arta... Dar e posibil ca 250-300 de cuvinte sa schimbe ceva. In bine. "Raul triumfa cand cei buni stau deoparte". Si ignoranta profita de pe urma lor...
I just wanna feel...asa incepe...da, si eu vreau sa simt iubirea asta..si totusi fug de ea...doar vreau sa simt, am nevoie sa ma droghez cu dragoste...pentru ca apoi sa fac cura de dezintoxicare...sa uit macar pentru cateva momente de tot ....sa umplu golul asta din mine...
.... Dar ce zic?!doar am mai incercat...si sunteti toti la fel, imaturi,ascunsi in spatele unor principii stupide. Iar eu si mai imatura sa ma las pacalita de un zambet sau de cuvinte frumoase ca forme , goale in continut , "forme fara fond"
E frumos cat dureaza.. capeti multa incredere ,dar descoperi si gustul unei altfel de dezamagire....
...Si-ar trebui sa te privesc urat, sa te urasc. Dar eu...mi-am pus masca indiferentei. Aparent ma comport normal, in realitate sufar si sunt inca sub influenta unui zambet. Sunt randuri pe care n-o sa le citesti niciodata. Simteam atunci nevoia sa le scriu ca sa ma descarc. Acum le transcriu ca sa nu uit, sa nu mai ma las amagita...
ce-a durut cel mai mult, ca tu n-ai inteles, ca eu m-am inselat, ca am gresit crezand ca esti altfel. Nu esti cel din visul meu, ai insa zambetul lui. Asta ma distruge. daca as fi crezut cu adevarat in ceea ce sunt eu insami afirmam adesea ca nu exista iubire, acum as fi fost linistita . Doamne,ce dreptate aveam!Nu exista,e doar, aveai dreptate Andrei, proces de autosugestie. Altfel cum? Iubirea pe care o preamariti voi e doar o farsa, o mare minciuna,poate cea mai mare din lume . Daca ar fi adevarat ,atunci ar trebui sa aduca bucurie ,fericire,dar ea aduce durere,lacrimi, adanceste singuratatea.
Oricum trebuie sa-ti spun:Multumesc! Pentru ce? pt ca mi-ai demonstrat ca la o persoana ceea ce conteza cu adevarat nu e zambetul, nu sunt ochii...ci caracterul, modul de a gandi.Asa ca multumesc!Multumesc pt ca mi-ai reamintit ca o promisiune se respecta,iar eu eram gata s-o incalc pe cea facuta.Multumesc pt ca m-ai facut si tu sa sufar,sa vad ca sunt mai singura decat credeam ,ca nu am voie sa gresesc,ca nu am dreptul sa visez. Atunci nu ma puteam gandi la tine fara sa ma doara.In ziua aceea m-am simtit ingrozitor . Cearta de acasa ,amintiri triste ce nu vroiau sa ramana ingropate in trecut, cosmaruri readuse in prezent, aproape vii, mesajul de la scoala. Tot ce mai aveam era... stupid ,nu? era sa ma gandesc la tine ,la zambetul tau. Si cand credeam ca nimic nu poate fi mai rau, ca macar am la ce sa ma gandesc. mi-ai luat tu si asta. Mesajul tau nu doar a umplut paharul ci l-a spart, Astfel am cazut...ramasa singura . Nimeni langa mine.Singura, la fel ca intotdeauna , tu imi luai dreptul sa visez. Ce faci cand o durere care vine din tine ,patrunzand in tot corpul, ce faci cand te simti parasita,singura? plangi.Si am plans,aveam nevoie,n-o mai facusem de mult.Apoi ti-am multumit, am fost sarcastica,am vrut sa fiu ironica ,sa te jignesc ,dar nu aveam puterea sa lovesc atunci in tine.Asa ca am plans, doar asta puteam sa fac atunci. Mai tarziu am realizat ca aveam pt ce sa-ti multumesc.Ai contribuit la o noua etapa a maturizarii mele.Ai dovedit ca esti doar un copil,care sta in spatele altora,incapabil sa ia propriile decizii.Si te -am uitat. Azi nu esti nici macar o amintire prafuita dintr-un colt.. .
Tu ai pierdut ,nici eu n-am castigat insa.Dar in mod cert tu ai pierdut,pt ca n-o sa sti niciodata ce ai fi castigat. Altadata atitudinea ta de adolescent ce se crede centrul universului si care se simte stresat ,m-ar fi enervat. astazi ma face doar sa realizez cat am gresit. Daca as fi stiut. Oh, daca as fi stiut doar.
***Mi-a amortit sufletul.Ma gandesc la viata mea, de ce sunt trista? de ce e golul asta in mine? incerc sa ma regasesc intr-o lume pustie...
Caut in continuare lumea, ...o sa las in urma tot, trebuie...am indurat foarte multe... a fost odata un copil care a reusit sa nu se inece intr-un ocean de durere. Acel copil sunt eu si uite ca azi am trecut peste toate,am depasit indiferenta,rautatea lor. N-o sa iert...n-o sa uit...nu pe tine, tu nu contezi...ei din pacate,da...inca mai conteaza...
