Rockul - intotdeauna o arta...

Lumina se ascunde nebuna in suflete si incearca sa pastreze miros de vara; parca noi n-am sti ca mai e doar o luna de vacanta! Populatia se misca in valuri: stanga-dreapta, orizontal-vertical; toti se grabesc sa prinda timpul din urma, sa-l tina bine si-apoi sa-l piarda prin buzunare pentru a nu fugi timid. Deodata miscarea inceteaza; gesturile au fost incetinite de o voce putin pitigaiata care a reusit, intr-adevar, sa opreasca secundele: "Uite ce fata frumoasa e baiatul ala! Plete, cercei si... haine negre! Ptiu! Piei, drace! Pe vremea mea!... Nu se mai aude continuarea, pentru ca "pletosul" isi continua nestingherit drumul. Nici n-a bagat de seama; e obisnuit... De fapt, toata lumea e obisnuita. Si cu "pletosii", si cu privirile ironice, si cu remarcile jignitoare. Ce se poate face? Dupa cateva zile, un "barbar" mi-a aratat ca lumea nu e atat de civilizata pe cat pare... E imbracat in negru si are plete; langa el sta un alt "barbar". Asculta, incuviinteaza, completeaza. "Simt" rock de mai bine de opt ani, si a devenit un hobby. Vor sa-mi spuna tot ceea ce reprezinta ritmurile pe care le iubesc; cuvintele alearga fara pauza. Muzica "lor" e stiinta; e filozofico-macabra si poate fi ascultata oricand, indiferent de dispozitie. Numai ca, pentru a o intelege, trebuie sa te informezi; trebuie sa ai o cultura generala bogata, nu sa-ti pierzi timpul in fata blocului planuind luni intregi un banchet de cateva ore; cei care neaga asta sunt doar teribilisti... Pentru "baietii de cartier" are cel mai adanc dispret; e o chestie de onoare. Viata nu e viata daca te multumesti cu banii pe care ti-i da babacu' sau cu cei pe care-i scoti din buzunarele celor care nu sunt atenti; a fura inseamna dezonoare. Cat despre hip-hop... oricine poate sa-l cante. Rock-ul e o arta, nu muzica de doi lei. Gasesti in el tot ceea ce-ti trebuie: de la protest la filosofie, si chiar ocultism. Nu se compara... Soarele musca a sete; e mai rau ca-n sauna! Se uita la mine si-mi ghiceste gandul; negru pe vremea asta?! E obisnuit. Fiecare se-mbraca dupa cum il taie capul; e dreptul lui! Continua, fara sa dea prea mare importanta razei de soare care-l sacaie. E pacifist, si singurii cu care se cearta sunt cei care nu-l lasa in pace. "Trupe ca Protest, Cronos, Anarhia, God, C.A.S.H. nu indeamna nici spre satanism, nici spre droguri, nici spre sinucidere", imi zice. "Partea orchestrala e grozava, iar versurile au ceva deosebit: fie ca sunt in latina, fie ca sunt poezii scrise de Minulescu, totul arata ca s-a muncit la ele". E impotriva drogurilor si a tutunului, si crede ca reactiile starnite de rock sunt rezultatul ignorantei. Cand vorbeste, se simte tristetea unui om care stie multe si a suferit destul. E realist... "Nu vrem decat sa fim lasati in pace de catre cei care nu ne inteleg. Avem dreptul sa fim cum vrem, atat timp cat nu-i deranjam pe ceilalti, nu?" Nu pot sa nu-i dau deptate. Privirile curioase scotocesc peste tot si prejudecatile nu dispar peste noapte... Tanti Aglaia o sa scuipe mereu in san cand o sa-i vada, soarele o sa fie la fel de puternic, rock-ul o sa fie intotdeauna o arta... Dar e posibil ca 250-300 de cuvinte sa schimbe ceva. In bine. "Raul triumfa cand cei buni stau deoparte". Si ignoranta profita de pe urma lor...