I just wanna feel...asa incepe...da, si eu vreau sa simt iubirea asta..si totusi fug de ea...doar vreau sa simt, am nevoie sa ma droghez cu dragoste...pentru ca apoi sa fac cura de dezintoxicare...sa uit macar pentru cateva momente de tot ....sa umplu golul asta din mine...
.... Dar ce zic?!doar am mai incercat...si sunteti toti la fel, imaturi,ascunsi in spatele unor principii stupide. Iar eu si mai imatura sa ma las pacalita de un zambet sau de cuvinte frumoase ca forme , goale in continut , "forme fara fond"
E frumos cat dureaza.. capeti multa incredere ,dar descoperi si gustul unei altfel de dezamagire....
...Si-ar trebui sa te privesc urat, sa te urasc. Dar eu...mi-am pus masca indiferentei. Aparent ma comport normal, in realitate sufar si sunt inca sub influenta unui zambet. Sunt randuri pe care n-o sa le citesti niciodata. Simteam atunci nevoia sa le scriu ca sa ma descarc. Acum le transcriu ca sa nu uit, sa nu mai ma las amagita...
ce-a durut cel mai mult, ca tu n-ai inteles, ca eu m-am inselat, ca am gresit crezand ca esti altfel. Nu esti cel din visul meu, ai insa zambetul lui. Asta ma distruge. daca as fi crezut cu adevarat in ceea ce sunt eu insami afirmam adesea ca nu exista iubire, acum as fi fost linistita . Doamne,ce dreptate aveam!Nu exista,e doar, aveai dreptate Andrei, proces de autosugestie. Altfel cum? Iubirea pe care o preamariti voi e doar o farsa, o mare minciuna,poate cea mai mare din lume . Daca ar fi adevarat ,atunci ar trebui sa aduca bucurie ,fericire,dar ea aduce durere,lacrimi, adanceste singuratatea.
Oricum trebuie sa-ti spun:Multumesc! Pentru ce? pt ca mi-ai demonstrat ca la o persoana ceea ce conteza cu adevarat nu e zambetul, nu sunt ochii...ci caracterul, modul de a gandi.Asa ca multumesc!Multumesc pt ca mi-ai reamintit ca o promisiune se respecta,iar eu eram gata s-o incalc pe cea facuta.Multumesc pt ca m-ai facut si tu sa sufar,sa vad ca sunt mai singura decat credeam ,ca nu am voie sa gresesc,ca nu am dreptul sa visez. Atunci nu ma puteam gandi la tine fara sa ma doara.In ziua aceea m-am simtit ingrozitor . Cearta de acasa ,amintiri triste ce nu vroiau sa ramana ingropate in trecut, cosmaruri readuse in prezent, aproape vii, mesajul de la scoala. Tot ce mai aveam era... stupid ,nu? era sa ma gandesc la tine ,la zambetul tau. Si cand credeam ca nimic nu poate fi mai rau, ca macar am la ce sa ma gandesc. mi-ai luat tu si asta. Mesajul tau nu doar a umplut paharul ci l-a spart, Astfel am cazut...ramasa singura . Nimeni langa mine.Singura, la fel ca intotdeauna , tu imi luai dreptul sa visez. Ce faci cand o durere care vine din tine ,patrunzand in tot corpul, ce faci cand te simti parasita,singura? plangi.Si am plans,aveam nevoie,n-o mai facusem de mult.Apoi ti-am multumit, am fost sarcastica,am vrut sa fiu ironica ,sa te jignesc ,dar nu aveam puterea sa lovesc atunci in tine.Asa ca am plans, doar asta puteam sa fac atunci. Mai tarziu am realizat ca aveam pt ce sa-ti multumesc.Ai contribuit la o noua etapa a maturizarii mele.Ai dovedit ca esti doar un copil,care sta in spatele altora,incapabil sa ia propriile decizii.Si te -am uitat. Azi nu esti nici macar o amintire prafuita dintr-un colt.. .
Tu ai pierdut ,nici eu n-am castigat insa.Dar in mod cert tu ai pierdut,pt ca n-o sa sti niciodata ce ai fi castigat. Altadata atitudinea ta de adolescent ce se crede centrul universului si care se simte stresat ,m-ar fi enervat. astazi ma face doar sa realizez cat am gresit. Daca as fi stiut. Oh, daca as fi stiut doar.
***Mi-a amortit sufletul.Ma gandesc la viata mea, de ce sunt trista? de ce e golul asta in mine? incerc sa ma regasesc intr-o lume pustie...
Caut in continuare lumea, ...o sa las in urma tot, trebuie...am indurat foarte multe... a fost odata un copil care a reusit sa nu se inece intr-un ocean de durere. Acel copil sunt eu si uite ca azi am trecut peste toate,am depasit indiferenta,rautatea lor. N-o sa iert...n-o sa uit...nu pe tine, tu nu contezi...ei din pacate,da...inca mai conteaza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu