Ce sa mai...:*:*:):D

Am pofta sa vorbesc despre amintiri, sa ma gandesc la momente frumoase si sa imi doresc mereu ca ziua ce vine sa fie macar la fel de buna ca aminitirile din sufletul meu.
Imi doresc sa prograsez, sa nu privesc in trecut cu regret, ci sa invat din fiecare greseala ... sa lupt cu mine atunci cand ma simt invinsa de stari negative si sa nu uit niciodata ca undeva cineva tine la mine necontenit.
Chiar daca am o varsta destul de adolescentina, trebuie sa recunosc ca nu am invatat sa imi port singura de grija ... mereu mi-a placut sa fiu dadacita si rasfatata. Poate ca uneori trebuie sa iau fraiele in maini si sa incep cu pasi marunti sa fiu independenta.
Cand ma gandesc cat de aeriana sunt cand vine vorba de orientarea in spatiu ... imi vine sa ma ascund ca un strut si sa nu mai ies din casa. Imi este teama de directia in care ma indrept, de statia la care urmeaza sa cobor, de metroul pe care trebuie sa il schimb sau de "iesirea" potrivita pe care trebuie sa o gasesc.
Pentru multi oameni, ceea ce spun eu sunt banalitati... lucruri pe care ei le realizeaza cu usurinta, poate chiar si cu ochii inchisi, insa pentru mine este un adevarat calvar;
Mi-am propus sa incerc experimentul sa ajung in locul X, la ora Y fara sa mearga cineva cu mine...desi mi-ar fi placut sa fie cineva alaturi de mine si sa ma lase pe mine sa aleg drumul ... doar sa nu ma simt singura intr-un loc strain.

Mereu mi-a fost teama de singuratate, nu am invatat sa ma lupt cu ea ... insa treptat poate o sa ajung sa fac o schimbare : fie ma integrez intr-o multime, fie imi accept soarta si ma imprietenesc cu umbra mea.

Duminica

Pic-pic ... ploaia bate usor la fereastra, i-am deschis usor geamul, vreau sa las muzicalitatea sa patrunda in dormitor, sa citesc acompaniata de aceasta muzica lina.
Un frig ciudat se asterne in camera, dar parca nu as vrea sa ma ridic, sa opresc totul asa repede.
Trag un colt de plapuma peste mine, arunc cartea sub perna si privesc ingandurata colturile camerei ... e o liniste care ma face sa pic pe ganduri.
Asta-i toamna colorata, proaspata si aducatoare la realitate pe care o gasim in povesti.

I feel so...

Ma simt transparenta. Intreaga zi am simtit o stare de singuratate.
Poate ca mi-am facut multe iluzii care au fost sfaramate intr-o singura clipa si acesta este motivul pentru care mi-a aparut acest discomfort;
As face ceva, insa nu stiu ce ... nu este nimeni disponibil sa iesim la o gura de aer. Nu am chef de singuratarea pe care mi-o ofera mersul pe bicicleta.
Nu vreau sa ascult muzica, nu vreau sa privesc un monitor gol, nu vreau sa trag de oameni sa vorbim ... nu vreau azi.
Varianta care mi-a ramas este cartea pe care o citesc, insa vederea ma supara in ultimele zile... cuvintele fug de mine si nu stiu cum sa le prind.

Ascult:
Voodoo Band-reach for the sky

Holograf-Nam iubit pe nimeni..!!!!!!!

O particica mica....

Inca de ieri mi-am propus ca ziua ce urmeaza trebuie sa aduca schimbari. Mi-am facut planuri in minte si astazi am inceput sa le astern pe hartia imaginara a vietii mele.
Am inceput cu schimbarile pentru partea spirituala, adica miscarea de sanatate care imi doresc sa ma faca sa ma simt mai bine. Am nevoie de exercitii si antrenament ... nu stiu daca o sa imi placa sau o sa fac totul doar pentru ca imi doresc schimbarea aceasta.
Am facut planul de lupta pentru fiecare seara. Fie ca vreau sau nu , cineva o sa imi dea un sut in partea dorsala si o sa ma indrume spre drumul bun.

O alta schimbare pe care mi-o doresc este cea despre care am mai vorbit, sa devin puternica. Sa renunt la plansul copilaresc ... cel putin de fata cu ceilalti; Vreau sa le arat ca sunt puternica si ...
Chiar daca nu sunt, ei trebuie sa stie ca sunt puternica. Ma sperie gandul ca mila ii aduce langa mine. Sunt un copil firav la suflet si cu lacrimile mereu pregatite sa inunde chipul, insa nu fac rau nimanui ... tot ce fac este pentru a ma calma. Nu vreau sa renesc pe nimeni;

Ma tot gandesc la o schimbare de look, insa nu as face-o pentru mine. Nu stiu, inca e pe lista de lucruri pe care trebuie sa le analizez bine. Poate doar niste bucle ma vor face sa imi treaca ideea usor din minte.

Revin la ideea de : " Cel putin o carte citita pe saptamana!"

Trebuie sa imi fac curat in dulapul cu haine si sa ma indur sa renunt la o parte din ele. Gata, nu mai e loc nici sa arunc un ac printre ele.

"Si mai vreau draga Mos Craciun sa-mi aduci cadoul cel bun ... acel cadou mult visat, pe care mult l-am mai asteptat." - Atat e tot ce pot sa spun astazi.

O sa fie bine!...

Sunt bine. Am depasit ziua de ieri cu fruntea sus. Nu stiu de cati pitici am avut nevoie sa ma inveseleasca, insa rezultatul nu a intarziat sa apara.
Mi-am propus sa devin "copil cuminte" - am impresia ca in ultima perioada o cam luasem pe aratura si deviasem de la planul de atac pentru viitor.
Vreau sa fac iar fiecare zi sa fie speciala si sa adorm cu gandul ca ziua ce urmeaza are un scop pentru mine ... sa am un program pe care sa il respect.
Mi-a lipsit viata organizata.
Am trecut cu privirea peste multe lucruri din cauza indiferentei si a timpului fugar.

Stiu ca pot sa imi fac ordine in ganduri, suflet si in locuinta de la Etajul 5

Vine Toamna bine-mi pare ... in gradina am o floare.
In casa am o umbrela rosie ce asteapta sa o plimb dupa mine prin parcuri targovistene si locuri frumoase din orasul meu . Hainutele tomnatice bat la usa in fiecare dimineata. Vantul bate si curata sentimentele negativiste din calea mea.

Sunt bine, zambesc, iubesc, gandesc si planuiesc.

Noi si restul lumii....

Privesc incaperea plina de oameni, stau la masa ce mi-a fost repartizata si ma simt de parca nimeni nu m-ar vedea - nu spun ca este un lucru rau. Ma bucur enorm ca iti simteam caldura mainii ce statea stransa intr-a mea ... cel putin asta ma facea sa ma simt alaturi de cineva intr-o lume ce parea agitata si conectata la curent electric.

Parca suntem doar noi ... si restul lumii face parte din alt decor.
O lectie de viata mi-a fost data sa o invat inainte sa fie cazul, insa niciodata nu strica sa previi in loc sa repari o gafa ;

Iubirea ce pluteste in aer este doar a noastra. Suntem ca doi indragostiti ce acum si-au jurat iubire vesnica si se bucura de fiecare mangaiere si sarutare pe care o primeste.
Ma indragostesc de tine ori de cate ori imi zambesti si imi spui cuvinte dulci ... si cand spun dulci nu ma refer la "miere", "prajiturele" sau alte lucruri de acest gen ... ci la tandreturi copilaresti.
Ador sa ma cuibaresc la pieptul tau si sa iti simt bataile inimii. Stiu ca sentimentele sunt pentru mine asa cum si inima mea bate doar pentru iubirea noastra si pentru clipele in care ne revedem cu drag si dor.
"Iubite, iubite'as o eternitate de acum inainte".

Culori de vara

Intr-un final am reusit sa imi pun la punct garderoba pentru vara. Mi-am propus sa port cu incredete toate culorile pe care le gasesc ... sa nu imi fie teama ca pantalonii albi s-ar putea sa ma implineasca cu un kilogram-doua. Sa nu imi pese ca fusta rosie este prea scurta pentru felul in care m-am obisnuit sa ma imbrac in ultima perioada, sa incerc mereu combinatii noi ... sa nu plec in graba niciodata fara sa imi pun accesorii potrivite.
Vreau ca vara aceasta sa fiu cameleonica. Sa exprim sentimentele intr-un mod natural, simplu si placut. Imi doresc sa redescopar naturaletea care ma defineste sufleteste.
Mi-am propus ca vara aceasta sa fie speciala. Sa imi amintesc cu drag de ea, sa zambesc gandindu-ma ca s-au scurs trei ani de liceu, timp in care am cunoscut oameni minunati cu care am pastrat o legatura ani de-a randul si pe care vreau sa cred ca o sa o pastram si in viitor.
Inceputul pe care il astept cu sufletul la gura cu siguranta o sa ma surprinda si pe mine, caci stiu doar ca "vreau", insa ce anume "o sa am" nu stiu inca.
Numai cuvinte de bine astazi.
Nu am planuri de weekend, dar din clipa in clipa astept sa primesc propuneri ... pana atunci ma cufund in lectura. Trebuie cineva sa faca si acest lucru...
Timpul zboara, sentimentele ma apasa si dorul striga jumatatea sufletului.

:) :( :)

Titlul reprezinta starea de spirit pe care am avut-o astazi. M-am trezit cu o dispozitie minunata, ceva destul de greu de descris in cuvinte ... era o minune pentru mine, caci nu mai simtisem de foarte mult timp ceva similar - era ca si cum un inger mi-a vegheat somnul si a avut grija sa imi elimine toate gandurile negative din minte.
Calmitatea din suflet era deosebit de placuta.
Mi-am aruncat privirea asupra telefonului si am oftat adanc, mi-am dat seama ca nu a fost un vis, ci un adevar care imi facea pielea sa se furnice de teama.
Mi-am facut de lucru, pentru a nu mai baga de seama gandurile ce vroiau sa ma sperie si mai tare.
Detalii ce vor ramane personale.
Recunosc, intelegeam situatia, dar in acelasi timp ma simteam neindreptatita - doua sentimente se bateau acum in sufletul meu. Am continuat sa "trebaluiesc" doar pentru a nu lasa lacrimile sa imi inunde chipul, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni si nici nu puteam sa ma ascund intr-un loc unde privirile celorlalti nu m-ar fi gasit.
In situatii de genul acesta imi place sa fiu lasata in pace, sa ma musc de buza si sa imi vad de viata mea, singura, fara sa fiu ajutata de oameni binevoitori care reusesc sa indrepte lumina in colturi intunecate si pline de praf;

Raza de lumina a venit atunci cand ma resemnasem cu gandul.
Nu stiam cum sa ma bucur de vestea pe care am primit-o. Am incercat sa fac tot ceea ce imi propusesem de dimineata, insa impactul nu a mai fost atat de impunator, timpul a zburat mai repede si m-a surprins nepregatita, dar fericita.
Imbratisari calde, sarutari fierbinti si cuvinte dulci. Am simtit ca sunt fericita si iubita.

Mi-am incarcat bateriile sufletului intr-o secunda, dar as fi vrut sa mai profit de aceste momente.

Ador sa fiu imbratisata si sa simt cum inima vibreaza de emotie.
Tremurul mainii mele in cautarea jumatatii ma face sa simt intr-o alta maniera iubirea pe care o simt....

Tu cu ce te mai imbraci?

Am deschis larg usa dulapului cu haine si am inceput sa privesc indelung inauntru. Priveam ca si cum lucrurile de acolo nu erau ale mele ... adevarul este ca sunt cateva pe care nu le-am imbracat niciodata, motivul? Poate pentru ca nu am gasit ocazia potrivita sau cel mai probabil m-am cam indoit de felul in care imi vin hainele pe mine.
Astazi am luat decizia sa ma schimb putin, ma simteam vesela si vroiam intr-un fel sau altul sa exprim asta din toate punctele de vedere. Cum as fi putut sa o fac mai bine, daca nu imbracata in ceva in care ma simt comod si bine?
Cand eram mica nu puneam pret pe felul in care ma imbracam, insa trecerea anilor m-a invatat ca desi omul face haina ... sunt momente in care haina spune multe despre persoana care le poarta si ii confera si o stare aparte.
Nu cred ca sunt singura persoana care atunci cand e urat afara are tendinta sa arunce un tricou si sa ia o pereche de blugi inchisa la culoare si gata "balciul" - in schimb atunci cand este frumos, stau sa combin culori, modele, texturi si zorzoane.

Etichete

In viata ni se pun anumite etichete de care nu putem sa scapam oricat de mult ne-am dori acest lucru.
Chiar daca incercam sa demonstram ca nu suntem sau nu am fost niciodata in X fel, degeaba ... daca oamenii ne-au catalogat asa, nu mai avem nici o sansa de scapare. In astfel de situatii ma simt neputincioasa si am o senzatie de cadere in gol.
Ma gandesc ca poate exista o mica portita spre schimbarea parerilor, insa este mult de munca si rezultatul nu se stie daca o sa fie cel dorit sau din contra, o sa starneasca multe reactii adverse din partea oamenilor care aveau o cu totul alta parere ... pe principiul "impaci unul se supara 5".
Suntem etichetati precum borcanele cu dulceata...

Ying - Yang

Aceasta a fost ziua pe care am asteptat-o inca de acum o saptamana. Imi doream sa imi incarc bateriile cu energii pozitive,cu sperante, ganduri bune, sentimentte placute si multe alte chichite ce reusesc sa ma faca sa fiu vesela si copilaroasa.
Nu pot sa spun ca nu aceasta zi nu a avut acest efect, doar ca venirea serii a reusit sa ma gaseasca singura intr-o casa mult prea goala si pustie de sentimente.

Am incercat sa ignor acest sentiment si sa apelez la cutia cu sentimente pe care am umplut-o pe parcursul zile, dar acest lucru nu a fost posibil... poate ca este mai bine asa, pentru ca in ritmul acesta atunci cand o sa am mai mare nevoie de "rezerva de fericire" o sa am de unde sa folosesc... nu trebuie sa o irosesc pentru fiecare pasa proasta ce intervine in viata mea.
Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa plang... sa ma descarc de o energie negativa ce imi inundase intreg corpul... dar de unde a venit aceasta energie negativa?
Acum spre seara am constientizat ca eu am luat in deradere aceasta sesiune si ma simt total nepregatita pentru examenele ce vor urma in curand.
Incerc sa imi canalizez intreaga seriozitate spre a indrepta aceasta problema.
Poate ca felul meu de a fi reuseste sa ma faca o straina in propiul meu corp atunci cand se apropie anumite examene grele din viata mea.

Simt ca nu am timp sa fac multe lucruri: nu reusesc sa gasesc 5 minute necesare sa las un mesaj unor persoane dragi care mi-au fost mereu alaturi, nu am timp sa ma zapez printre siteuri - lucru care imi face o deosebita placere, nu mai pot sta la bucatarie de teama sa nu pierd clipe pretioase fara rost... cu siguranta gresesc :(
Acum in timp ce scriu aceste randuri imi dau seama ca nu pot sa ma regasesc pe mine. E o lupta ciudata ce se petrece in interiorul meu... sper ca ziua ce vine sa aduca ganduri mai bune si sentimente colorate.

Ma gandesc ca daca nu as fi avut parte de o zi fericita...cu siguranta sentimentele urate si-ar fi intensificat puterea pe care au avut-o asupra mea.
Vreau sa iti multumesc pentru faptul ca esti alaturi de mine, ma intelegi si reusesti sa imi incarci cutiuta cu fericire si in astfel de momente.

10 Things About Me:

Acum am inceput sa caut parerea celor din jurul meu.
M-am oprit la D.D. o colega de liceu cu care am ramas prietena chiar daca nu ne mai intalnim des cum o faceam in trecut.

As vrea pe cat posibil sa argumentez sau contraargumentez ceea ce a spus D.D... desi mi-ar fi placut sa gaseasca mai multe critici despre comportamentul meu.
1.Este o persoana in care te poti increde;
Pot spune ca am invatat in timp sa folosesc fermoarul de la gura si sa pastrez pentru mine ceea ce aud de la ceilalti.
2.Este copilaroasa si-n acelasi timp matura;
Matura, mai putin...poate atunci cand ma loveste o sageata din cer si imi dau seama ca prea multa copilarie nu ajuta in viitor. Nu mi se intampla de multe ori sa fiu asa...doar in momentele mele de sinceritate pe care le am cand ma confesez.
3.Are un simt al umorului dezvolatat;
Sunt o persoana vesela...era normal sa rad mult... uneori fac glume reci si seci.
4.Este inteligenta;
Doar atunci cand vreau sa imi iasa ceva cu adevarat...adesea cand ma pun pe creeat. Inteligenta ma ajuta sa fac lucruri de care nu banuiam ca sunt capabila.
5.Face niste prajituri grozave;
Pacat ca nu prea are cine sa le manance... :D
6.Uneori uita cat de norocoasa e;
Da, recunosc asta... noroc ca imi vine mintea la cap si imi amintesc ca sunt norocoasa pentru multe lucruri ce imi perinda prin viata. Sunt norocoasa pentru ca sunt semi-sanatoasa asta este un lucru de care ma bucur mult. Am invatat in timp ca atunci cand sanatatea este subreda realizam cat de frumoasa e viata si cate lucruri minunate sunt langa noi.
7.Ii place sa colectioneze bijuterii, servetele si papitoaie de plus
Da...ca bine zici - in ultima perioada am cam ignorat aceasta obsesie si am lasat de izbeliste colectionatul.
8.Uneori ii critica prea dur pe cei din jur;
Eu cred ca ceea ce spun despre ceilalti este doar o parere strict personala. Nu critic fara motiv. Atunci cand cineva ma supara si imi ofera pe tava motive sa critic o fac fara sa ma uit in spate...niciodata nu adaug cuvinte sau lucruri pe care un om nu le-a spus sau facut.
Pun cap la cap intamplarile si trag o linie peste care scriu parere pe care mi-am facut-o despre X in urma tuturor lucrurilor pe care le-a facut.
Oamenii se schimba dar in esenta raman la fel.
9.Are un real-talent la scris
Ma inrosesc dudule... imi place sa cred ca nu am nici un merit pentru asta si ca piticii mei imi soptesc ce sa scriu.
10. Un singur lucru URASC la ea: are o conceptie ciudata in ceea ce ii priveste pe: unica ei bunica si pe tatal ei.
Aici ar fi multe de spus... lucruri mult prea personale.
Adesea am fost neindreptatita de catre ei si atunci am invatat sa scot ghearele si sa strang cu ele picaturi de ura pe care o indrept catre ei fara sa le arat asta.
Poatre va intrebati ce rost are aceasta munca inutila ... pentru mine fiecare picatura ma face sa imi doresc sa nu fiu ca ei.
As fi vrut sa nu intru in acest capitol din viata mea...dar mi se pare normal sa accept atat critici cat si laude.